Ministerul Educatiei al Republicii Moldo
Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova
Universitatea de Stat din Moldova
Facultatea Ştiinţe Economice
LUCRU INDIVIDUAL
Analiza lichidității ”B.C. Mobiasbanca S.A.”
A efectuat: Caraman Mariana
M-AB.141
A verificat: Gîrlea Mihai
Conf.univ.,dr.
Chişinău, 2014
1
CUPRINS
Introducere
Capitolul I .Caracteristicile generale ale lichidității bancare ...........................3
1.1.Conceptul de lichiditate și trăsăturile acestia......................................................3
1.2.Strategiile și gestiunea lichidității bancare ........................................................7
1.3.Managementul riscului de lichiditate și indicatorii acesteia ...............................9
Capitolul II . Analiza lichidității ”B.C.MOBIASBANC S.A. ” ........................14
2.1.Prezentarea entității bancare ” B.C. Mobiasbanc S.A.” ...................................14
2.2 Analiza lichidității B.C. Mobiasbanc S.A. .......................................................15
Concluzie
Bibliografie
2
INTRODUCERE
Băncile reprezintă un sector important ți influent al afacerilor internaționale. Ele mențin
încrederea în sistemul monetar datorită relațieie strînse cu autoritățile legislative și executive.
Există, deci, un interes major cu privire la bunăstarea baăcilor, țn special asupra solvabilității și
lichidității lor, cît și asupra gradului de risc asociat diferitelor operațiuni.
Lichiditatea este o proprietate generală a acivelor care exprimă capacitatea acestora de a
fi transformat rapid o cheltuială minimă în moneda lichidă (numerar sau disponibil țn contul
curent). Specialiștii consideră că lichiditatea bancară este mai degraba o problema de gestiune a
pasivelor si activelor bancare care au scadente diferite. Lichiditatea bancară exprimă capacitatea
unei banci de a-și finanța operațiile curente. Riscul de lichiditatea, pentru o banca, este expresia
însăși a probabilității pierderii acestei capacitati de finanțare.
Una dintre cele mai importante sarcini ale conducerii unei banci este de a estima și de a
acoperi în mod corect nevoile de lichiditate bancară. Pe temen lung rentabilitatea unei banci
poate fi afectat negativ dacă banca deține portofolii prea multe active financiare lichide față de
nevoile sale. Pe de altă parte, prea puține lichidități pot crea probleme financiare severe, mai ales
pentru băncile mici și pot genera chiar falimentul instituției de credit.
În lucrarea dată vom analiza lichiditatea unei bănci pentru a diagnostica care este situația
acesteia.Vom analiza situația lichidității B.C. Mobiasbanc S.A. ,acesta fiind și scopul lucrării
respective.
Lucrarea este structurată din 2 capitole și dintr-o concluzie.
1. Capitolul I Caracteristicile generale ale lichidității bancare – poartă un
caracter
teoretic
și
aici
sunt
prezentate
conceptele
de
lichiditatea,trăsăturile ,principiile și idicatorii acesteia.
2. Capitolul II Analiza lichidității ”B.C.Mobiasbanc S.A.” – în capitolul dat este
efectuată însăși analiza lichidității cu ajutorul unor indicatori.La fel este și
prezentată o scurtă caracterizare a instituției bancare analizate
3. Concluzie sunt indicate ideiile generale formate pe baza aspectelor teoretice și
indicatorilor calculați referitor la lichiditatea instituției bancare analizate
3
CAPITOLUL I . CARACTERISTICILE GENERALE ALE
LICHIDITĂȚII BANCARE
1.1.
Conceptul de lichiditate și trăsăturile acestia
În economie, lichiditatea reprezintă calitatea activelor care urmează să fie convertite în
numerar imediat, fără pierderi semnificative în valoare. Așa cu cît mai ușor este de a converti un
activ în numerar cu atît lichiditatea e mai înaltă.
Conform Regulamentul
Nr. 28
din
08.08.1997cu privire la lichiditatea băncii
,lichiditatea este capacitatea băncii de a plasa în active şi de a asigura în orice moment
onorarea la scadenţă a obligaţiunilor sale de plată.
Lichiditatea bancară este o problemă de gestiune a pasivelor şi activelor bancare care au
grade diferite de lichiditate. Ea reprezintă abilitatea băncilor de a-şi onora obligaţiile financiare
asumate şi exprimă capacitatea activelor de a fi transformate rapid şi cu cheltuieli minime în
monedă lichidă (numerar sau disponibil în contul curent).Lichiditatea este cantitatea de active
lichide aflate în posesia unei bănci la un moment dat de timp.
Pentru o bancă lichiditatea presupune accesul la mijloace lichide atît aflate la momentul
dat în posesia ei cît şi procurarea de resurse. O bancă se consideră lichidă atunci cînd poate să-şi
onoreze obligaţiunile sale la un moment oportun. Cea mai importantă sarcină a gestiunii
lichidităţii este evaluarea în mod corect a nevoilor de lichiditate pentru fiecare moment de timp şi
acoperirea acestor nevoi cu costuri mici.
Surse de lichiditate sunt următoarele:
1.
active cu lichiditate ridicată – acestea sunt plasamente bancare cu scadenţe mici,
pe care banca le poate lichida la nevoie. De asemenea, pot fi active cu scadenţe corelate cu
perioadele în care se cere o lichiditate suplimentară. Sunt constituite din rezerve primare, rezerve
secundare şi credite scadente.
2.
împrumuturi - în această categorie intră împrumuturile contractate de bancă pe
piaţa interbancară, împrumuturile de refinanţare, dar şi depozitele atrase de bancă de la clienţi
sau certificatele de depozit emise de bancă.
3.
surse neconvenţionale – în aceasta categorie intră unele tehnici şi instrumente
financiare noi, precum titluri cu opţiune de răscumparare, titluri emise pe piaţa monetară sau
4
procesul de titlurizare. Prin acesta din urmă, banca reuşeşte să transforme unele active cu
lichiditate scăzută, precum creditele, în surse de lichiditate.
Băncile sunt obligate să asigure un echilibru între criteriile legate de profitabilitate,
lichiditate şi risc. Necesitatea de a avea lichiditate, şi de a asigura în acelaşi timp, câştiguri
sigure, obligă băncile să menţină o parte a fondurilor lor sub forma unor plasamente care
îndeplinesc condiţiile referitoare la lichiditate şi securitate, chiar dacă rata dobânzii aferentă
acestora este mai mică.
Problema lichidității unei bănci comerciale constă în armonizarea diferitor grade de
lichiditate a activelor și în aplicabilitatea pasivelor bancare. În lichiditatea bancară are o mare
influență și politica monetară implementată de către Banca Națională a Moldovei.
Conform Regulamentul Nr. 28 din 08.08.1997cu privire la lichiditatea băncii,principiile
lichidității sunt următoarele:
Principiul I (lichiditatea pe termen lung) - indicatorul lichidităţii pe termen lung a unei
bănci care reprezintă raportul dintre: suma activelor băncii în formă de:
(1) credite acordate băncilor cu termenul rămas pînă la rambursare 2 ani şi mai mult;
(2) credite şi plăţi cu avans acordate clienţilor cu termenul rămas pînă la rambursare 2 ani
şi mai mult;
(3) leasing financiar cu termenul rămas pînă la rambursare 2 ani şi mai mult;
(4) cote de participare în capitalul agenţilor economici (inclusiv a băncilor);
(5) valori mobiliare investiţionale cu termenul rămas pînă la scadenţă 2 ani şi mai mult;
(6) mijloace fixe;
minus reducerile pentru pierderi la active; amortizarea mijloacelor fixe şi rezervele pentru
reevaluare a activelor menţionate mai sus,
şi suma următoarelor resurse financiare:
(1) capitalul normativ total, determinat în conformitate cu Regulamentul cu privire la
suficienţa capitalului ponderat la risc;
(2) pasivele obţinute de la bănci şi pasivele obţinute de la clienţi (excluzînd depozitele de
5
economii ale persoanelor fizice) cu termenul rămas pînă la rambursare 2 ani şi mai mult;
(3) 50% ale pasivelor obţinute de la bănci şi ale pasivelor obţinute de la clienţi (excluzînd
depozitele de economii ale persoanelor fizice) cu termenul rămas pînă la rambursare de la
1
pînă la 2 ani;
(4) 10% ale pasivelor la vedere obţinute de la clienţi (excluzînd depozitele de economii ale
persoanelor fizice);
(5) depozitele de economii ale persoanelor fizice cu termenul rămas pînă la rambursare 2
ani şi mai mult;
(6) 60% ale depozitelor de economii ale persoanelor fizice cu termenul rămas pînă la
rambursare de la 1 pînă la 2 ani;
(7) 30% ale depozitelor de economii ale persoanelor fizice la vedere şi cu termenul rămas
pînă la rambursare de pînă la 1 an;
(8) obligaţiuni în circulaţie şi alte valori mobiliare emise de bancă cu termenul rămas pînă
la scadenţă 2 ani şi mai mult;
(9) 50% ale obligaţiunilor în circulaţie şi altor valori mobiliare emise de bancă cu termenul
rămas pînă la scadenţă de pînă la 2 ani;
(10) 60% ale rezervelor pentru pensiile lucrătorilor băncii
K1 = Active / Pasive ≤ 1
Principiul II (lichiditatea curentă) - indicatorul lichidităţii curente a unei bănci care
reprezintă raportul dintre:
1) suma activelor unei bănci, în formă de:
a. numerar şi metale preţioase,
b. depozite la Banca Naţională a Moldovei,
c. valori mobiliare lichide,
d. mijloace interbancare nete curente
2) şi suma activelor totale ale bilanţului (excluzînd reducerile pentru pierderi la active).
6
1.2.Strategiile și gestiunea lichidității bancare
Se cunosc următoarele strategii de gestiune a lichidităţii băncii:
Asigurarea lichidităţii prin influenţa activelor – această metodă este cea mai
recunoscută datorită simplităţii sale. Esenţa ei constă în acumularea activelor lichida sub forma
de mijloace băneşti şi titluri mobiliare lichide. În cazul apariţiei necesităţii, activele acumulate
suni utilizate (vîndute) pînă această necesitate este acoperită. Această strategic mai este numită şi
strategia transformării activelor. Pentru a utiliza această metodă activele lichide ale băncii trebuie
să posede următoarele caracteristici:
-
să aibă piaţa proprie, necesară pentru transformarea lor rapidă în mijloace
băneşti
-
să aibă preţuri destul de stabile, adică piaţa trebuie să asimileze activele
propuse fără a micşora preţul ei
-
trebuie să fie uşor transmisibile, adică banca trebuie să fie sigură ca î-şi va
recupera cel puţin banii investiţi în ele.Cele mai utilizabile active lichide
sunt bonurile de tezaur, împrumuturi de la banca centrală, depozite la alte
bănci, obligaţiunile ale autorităţilor publice locale, etc.
Strategia dată este utilizată în cele mai dese cazuri de băncile mici, care o consideră mai
puţin riscantă, dar şi mai puţin profitabilă Şi totuşi această strategie nu este deloc ieftină.
Vînzaraea activelor presupune pierderea veniturilor viitoare, pe care banca le-ar fi primit, dacă
nu le-ar fi vîndut. Transformarea activelor lichide în mijloace băneşti este costisitoare datorită
comisioanelor pe care le vor plăti banca brokerilor. Totodată vînzarea activelor lichide
înrăutăţeşte situaţia financiară a băncii, deoarece activele lichide vindute suni de obicei cele mai
sigure şi mai puţin riscante. Totodată necesitatea de vinde aceste active poate apărea în acel timp
cînd pe piaţă se înrăutăţeşte situaţia, ceea ce generează riscuri de pierdere a unei părţi din
investiţii în urma vinzării la un preţ mai jos decît au fost cumpărate.
Structurarea resurselor atrase pentru rezolvarea problemelor lichidităţii - presupune
împrumuturi de active lichide în cantităţi necesare pentru acoperirea integrală a cererii de
lichiditate. Această strategie mai este denumită şi strategia lichidităţii procurate. In cazul în care
apare o cerere exagerată de lichiditate, atunci hanra va propune un preţ din ce în ce mai ridicat
pînă nu va procura mijloace lichide necesare. De aceea această strategie este considerată destul
de riscantă, banca nefiind în stare să prognozeze nivelul dobînziloi pe care ea va fi nevoită să le
plătească pentiu procurarea lichidităţilor. De obicei necesităţile stringente de lichidităţi apar la
7
bancă ce are probleme financiare. Clienţii ei aflînd că banca încearcă să procure mijloace, pentru
a se asiguia vor extrage numerarul de pe conturiile sale, ceea ce va duce la sporirea cererii de
lichidităţi Posibilităţi de procurare a lichidităţii sunt:
-
împrumuturi de la banca cenlială
-
vînzarea titlurilor mobiliare lichide cu condiţia răscumpărării loi
(lombardarea, REPO) altor bănci sau la banca centrală
-
emisiunea certificatelor de depozii şi plasarea lor la alte bănci, autorităţi
publice şi marele corporalii - termenul de scadenţă a acestor certificate poate varia de la
cîtcva zile pinâ la cîteva luni la o dobindă convenită între banca emitent şi creditor.
-
atragerea depozitelor, inclusiv pe piaţa eurovalutelor de la marile
corporalii şi bănci străine cu o dobtndă convenită în funcţie de cererea şi oferta pe piaţa
monetară internaţională şi un termen de scadenţă de la cîleva zile la cîteva luni
-
refinanţarea de la banca centrală, care este cea mai rapidă metodă, dar cere
de la bancă respectarea unor condiţii destul de stricte. Majoiitalca acestor împrumuturi se
acordă pe un termen foarte scurl (l-7) zile.
Gestiunea mixtă această strategie este utilizată de băncile mari. In ansamblu ea este mai
puţin costisitoare, dar mult mai riscantă, de aceea la această strategie poate parcurge o bancă cu o
autoritate bună pe piaţă.
Gestiunea lichidității bancare
În realitate atingerea şi menţinerea optimului de lichiditate este o adevărată artă a
managementului bancar, a cărui valoare este confirmată numai de practică, avându-se în vedere
nenumăratele implicaţii generate de o fluctuaţie a riscului de lichiditate, atât asupra
profitabilităţii instituţiei, cât şi asupra celorlalte riscuri conexe activităţii financiar-bancare.
Apreciem că sarcina principală a managementului bancar este de a estima şi acoperi
deplin nevoile de lichiditate bancară.
Un nivel de lichiditate necorespunzător poate duce, în situaţia unei reduceri neaşteptate a
numerarului, la necesitatea atragerii unor resurse suplimentare (depozite) cu costuri mari(rate ale
dobînzii ridicate) care respeciv vor reduce astfel profitabilitatea băncii şi determinând, în ultimă
instanţă, insolvabilitatea. Pe de altă parte, o lichiditate excesivă diminuează rentabilitatea
activelor, conducând la obţinerea unor performanţe financiare slabe. În cazul în care o bancă
8
comercială deține un nivel excesiv de lichiditate ,aceasta nu va avea nevoia de obținerea de noi
resurse financiare și respectiv politica băncii date va stabi o rată a dobînzii mai mică decît
concurenții săi.Astfel datorită acstui fapt indirect va fi influențată negativ nivelul performanțelor
financiare deoarece potențialii clienți nu vor fi interesați în oferetele depozitare prezentate de
către bancă,astfel pierzînd un anumit segment de clienți.Respectiv problema gestiunii lichidităţii
este duală:
1) pe de o parte lipsa de lihiditate generează riscul de lichiditate şi incapacitatea de-aşi
onora obligaţiunile la momentul dat,
2) pe de altă parte excesul de lichiditate condiţionează micşorarea profitabilităţii băncii.
De asemenea, menţinerea unei lichidităţi adecvate depinde şi de modul în care piaţa
percepe situaţia financiară a băncii. De pildă, dacă imaginea băncii se deteriorează, ca urmare a
unei pierderi importante în portofoliul de credite, va apărea o cerere mare de lichiditate. În aceste
condiţii va atrage fonduri de pe piaţă, dar cu costuri mari, înrăutăţindu-şi astfel şi mai mult
situaţia veniturilor.
1.3.Managementul riscului de lichiditate și indicatorii acesteia
Perioada actuală este denumită “era managementului de risc” în domeniul bancar, iar
managementul riscului este o sarcină extrem de complexă şi importantă a managementului
bnacar.
Riscul bancar poate să apară pe parcursul derulării operaţiunilor bancare, fenomen ce
provoacă efecte negative asupra activităţii bancare, ducând la deteriorarea calităţii afacerilor, la
diminuarea profitului şi chiar înregistrarea de pierderi, ceea ce afectează funcţionarea normală a
băncii.
Riscul bancar este provocat de regulă de clienţii băncii care contractează împrumuturi pe
care nu le ramburseaza la termen şi nici nu sunt acoperite de garanţii asiguratorii
corespunzătoare, ceea ce provoacă pierderi băncii.Băncile sunt obligate să asigure un echilibru
între criteriile legate de profitabilitate, lichiditateşi risc. Necesitatea de a avea lichiditate, şi de a
asigura în acelaşi timp, câştiguri sigure, obligă băncile să menţină o parte a fondurilor lor sub
forma unor plasamente care îndeplinesc condiţiile referitoare la lichiditate şi securitate, chiar
dacă rata dobânzii aferentă acestora este mai mică.
9
Literatura de specialitate clasifică riscurile specifice activităţii bancare în următoarele
categorii:
riscuri financiare;
riscuri comerciale;
riscuri de mediu.
Riscul de lichiditate este încadrat de către autori în categoria riscurilor financiare , riscuri
specifice operaţiunilor de creditare, cele mai multe dintre aceste riscui făcând obiectul unor
reglementări bancare. Riscurile financiare sunt strict legate de structura bilanţului contabil al
băncii, sunt foarte sensibile la dezechilibrele care pot sa apară în compoziţia resurselor şi
plasamentelor băncii şi sunt singurele riscuri care pot fi generate, gestionate, amplificate sau
eliminate de către managementul bancar.
Funcţiile lichidităţii bancare:
• asigurarea desfăşurării în condiţii normale a activităţii bancare prin fluidizarea
procesului de intermediere bancară, în condiţiile asigurării încrederii şi atractivităţii
pentru depunători şi plasarea resurselor în condiţii de siguranţă;
• protejarea intereselor clienţilor pe de o parte şi a acţionarilor pe de altă parte;
• asigurarea capacităţii rezonabile de rambursare a depozitelor către clienţi, indiferent de
modul în care sunt returnate băncii plasamentele efectuate în credite şi în alte active;
• asigurarea independenţei băncii faţă de resursele de împrumut marginale de pe piaţă
care au costuri deosebit de ridicate;
• evitarea pe cât posibil chiar şi a împrumuturilor de la Banca Centrală, care ca
împrumutătoare de ultimă instanţă, propune costuri mai mari de cât cele ocazionate de
atragerea de resurse dela clienţii nebancari.
Riscul de lichiditate constă în probabilitatea ca banca să nu-şi poată onora plăţile faţă de clienţi,
ca urmare a devierii proporţiei dintre creditele acordate pe temen lung şi creditele pe termen
scurt şi a necorelării acestor active cu pasivele băncii, adică cu resursele.Printre cauzele care
conduc la apariţia riscului de lichiditate bancară pot fi menţionate următoarele:
10
-
situaţia economiei reale;
-
influenţa mass-media;
-
indisciplina financiară a clienţilor;
-
dependenţa de piaţa financiară;
-
necorelarea între scadenţele depozitelor şi a creditelor.
Principalele surse de lichiditate şi destinaţiile lichidităţii sunt următoarele:
A. principalele surse de lichiditate:
a) numerar;
b) depozite la banca centrală;
c) depozite la bănci corespondente,
d) portofoliul de bonuri de tezaur, certificate de trezorerie şi alte titluri negociabile;
e) împrumuturi de alte bănci,
f) împrumuturi de la banca centrală.
B. Principalele destinaţii ale lichidităţii sunt:
a. rezerva minimă obligatorie la banca centrală (RMO);
b. eventualele cereri de împrumut şi nevoile de bani lichizi ale clienţilor;
c. acoperitrea eventualelor cereri ale clienţilor persoane fizice şi/sau juridice de
retragere
de fonduri.
Managementul riscului de lichiditate este asigurat de către specialişti bancari capabili să
analizeze multiplele interdependenţe între gestiunea lichidităţii, managementul ratelor de
dobândă şi riscul de credit, într-un mediu economic aflat într-o continuă schimbare.
Menţinerea unor niveluri extreme (prea mari sau prea mici) ale lichidităţii vor conduce fie
la costuri superioare şi înregistrarea unei profitabilităţi reduse, fie poate determina întreruperea
bruscă a activităţii instituţiei.
În cadrul managementului riscului de lichiditate este indicat să se acorde o atenţie deosebită
urmăoarelor elemente principale:
11
• cunoaşterea structurii maturităţii fondurilor atrase asigură un nivel superior calităţii
prognozelor privind fluxurile nete de fonduri;
• managementul riscului de lichiditate este un proces complex datorită interconexiunilor
cu alte riscuri aferente activităţii bancare;
• volatilitatea fondurilor atrase este dependentă printre altele, de structura clienţilor
institiţiei, cunoaşterea particularităţilor comportamentale ale acestora;
• diversificarea surselor de fonduri şi a maturităţii acestora poate conduce atât la
evitarea dependenţei de anumiţi clienţi, cât şi la diminuarea riscului de pierderi.
Indicatorii lichidității
Pentru analiza și interpretarea cu scopul cunoașterei situației lichiditîții a unei bănci se calculează
o serie de indicatori. În literatura de specialitate sunt recomandaţi următorii indicatori de
lichiditate de evaluare de sinestătător de către bancă – toţi aceşti indicatori sunt indicatori de
active şi pe pasive.
Indicatorii pe active :
1) Poziţia monetară PM = (Nr + C int + B) / Active , ponderea acestui indicator destul de
mare determină o poziţie de lichiditate puternică a băncii însă diminuiază profitabilitatea
ei.
2) Hîrtii de valoare lichide HV1 = HVS / Active ,ponderea înaltă presupune o lichiditate
înaltă corelată cu profitabilitate.
3) Poziţia fondurilor de rezervă Pfr = (Tfr – Cbc ) / Active ,creşterea indicatorului este
favorabilă pentru bancă.
4) Coeficentul fondurilor imobilizate Kfi = (Cr + Alte imobilizări ) / Active , scăderea
indicatorului va determina creşterea lichidităţii, creşterea indicatorului – creşterea
profitabilităţii în defavoarea lichidităţii.
5) Hîrtiile de valoare gajate HV gajate = Hv gajate / Active , creşterea indicatorului
defavorizează poziţia lichidităţii.
Indicatori pe pasive :
1) Poziţia lichidităţii curente PLC = Active Curente / Pasive Curente
12
Mai mic ca 1 – poziţia lichidităţii este favorabilă. Există exces de lichiditate care trebuie
plasat.
Mai mare ca 1 – banca se confruntă cu problema lichidităţii.
2) Ponderea depozitelor de bază = Depozitele de bază / Active , depozitele de bază – toate
depozitele la termen şi depozitele curente la care soldurile restante se menţin constant în
valori considerabile.
3) Componenţa depozitelor = Depozitele curente / Depozitele la termen , cu cît este mai
mare cu atît mai rău pentru poziţia lichidităţii.
4) Poziţia investiţiilor ( investiţii sensibile la rata dobînzii) GAP = ISRD / PSRD ,
Creşterea indicatorului presupune că banca este acoperită pe lichidităţi inclusiv şi-n cazul
cînd creşte rata dobînzii.
5) Ponderea depozitelor riscante = Depozitele nesigure / Depozitele totale.
CAPITOLUL II . ANALIZA LICHIDITĂȚII ”B.C.MOBIASBANC S.A. ”
2.1.Prezentarea entității bancare ” B.C. Mobiasbanc S.A.”
Mobiasbancă – Groupe Société Générale SA este o bancă moldovenească deținută de
grupul financiar francez Société Générale. Banca Comercială „MOBIASBANCĂ – Groupe
Societe Generale” S.A. a fost creată la 04 iunie 1990 prin decizia Adunării Generale a
Fondatorilor sub denumirea ”МОЛДМЕБЕЛЬБАНК”, reorganizată în societate pe acţiuni de tip
închis sub denumirea “Banca Comercială pe Acţiuni „Mobiasbancă” S.A.”, reorganizată în
bancă cu statut de întreprindere mixtă şi societate pe acţiuni de tip deschis Banca Comercială
“MOBIASBANCĂ” S.A. precum şi redenumită societate pe acţiuni Banca Comercială
„MOBIASBANCA – Groupe Societe Generale” S.A. Adresa juridică a băncii: bd. Ştefan cel
Mare şi Sfînt, 81/A, mun. Chişinău, MD-2012, Republica Moldova.
13
Banca este instituţie financiară care dispune de licenţa Băncii Naţionale a Moldovei
pentru desfăşurarea activităţilor financiare conform art.26 din Legea instituţiilor financiare.
Banca are statut de persoană juridică, funcţionează ca societate pe acţiuni şi se conduce în
activitatea sa conform respectării legislației în vigoare.
Obiectul activităţii băncii îl constituie prestarea serviciilor financiare clienţilor băncii. În
activitatea sa ,banca activează în interesele clienţilor şi acţionarilor săi, se bazează pe principii de
autogestiune, utilizînd astfel mijloacele proprii, atrase şi împrumutate pentru obţinerea unui
profit maxim şi ndeplinirea obligaţiilor faţă de clienţi şi acţionari. Banca poartă răspundere cu
întreg patrimoniul ce îi aparţine pentru obligaţiile sale, inclusiv pentru depozitele la vedere şi la
termen ale clienţilor.
Deţinătoare a licenţei bancare, BC “Mobiasbanca – Groupe Societe Generale” SA. oferă
o gamă completă de servicii şi operaţiuni bancare agenţilor economici şi persoanelor
fizice.Banca exercită următoarele activităţi financiare:
a) acceptarea de depozite (plătibile la vedere sau la termen etc.) cu sau fără dobîndă;
b) acordarea de credite (de consum şi ipotecare, factoring cu sau fără drept de regres,
finanţarea tranzacţiilor comerciale, eliberarea garanţiilor şi cauţiunilor, etc.);
c) împrumutarea de fonduri, cumpărarea ori vînzarea, în cont propriu sau în contul clienţilor
(cu excepţia subscrierii valorilor mobiliare),
d) acordarea de servicii de decontări şi încasări;
e) emiterea şi administrarea instrumentelor de plată (cărţi de credit sau de plată, cecuri de
voiaj, cambii bancare, etc.);
f) cumpărarea şi vînzarea banilor (inclusiv a valutei străine);
g) leasing financiar;
h) acordarea de servicii aferente la credit;
i) acordarea de servicii ca agent sau consultant financiar, cu excepţia celor de la lit. a) şi b);
j) operaţiuni în valută străină, inclusiv contracte futures de vînzare a valutei străine;
k) acordarea de servicii fiduciare (investirea şi gestionarea fondurilor fiduciare), păstrarea şi
administrarea valorilor mobiliare şi a altor valori, etc.;
14
l) acordarea de servicii de gestionare a portofoliului de investiţii şi acordarea de consultaţii
privind investiţiile;
m) subscrierea şi plasarea titlurilor de valoare şi acţiunilor, operaţiunile cu acţiuni;
n) activitatea de agent bancassurance
La 31 Decembrie 2013, reţeaua Băncii cuprinde 56 puncte de vânzări, din care 52
constituie puncte de vânzări universale, 2 agenţii cu activitate limitată, 1 agentie VIP şi 1 punct
de vânzare specializat (2012: 47 puncte de vânzări: 40 puncte de vânzări universale şi 6 puncte
de vânzări specializate cu servicii limitate pentru persoane fizice).
La etapa actuală Mobiasbanc este una dintre băncile cele mai active de pe
piață,poziționîndu-se pe locul 6 în topul băncilor retail din Republica Moldova. Aceste rezultate
sunt datorate în mare măsură de către eficiența managementului implimentat în cadrul
băncii.Analiza lichidităţii constituie una dintre activităţile de bază ale managementului
instituţiilor bancare de aceea vom analiza situația lichidității la B.C.Mobiasbanc S.A.
2.2 Analiza lichidității B.C. Mobiasbanc S.A.
Aceste rezultate sunt datorate în mare măsură de către eficiența managementului
implimentat în Pentru a evidenţia rolul şi importanţa lichidităţii în bănci am prezentat unele
concepte ale acesteia Unul dintre cele mai importante aspecte ale managementului oricărei bănci
constă în asigurarea unei lichidităţi adecvate dar care totodată este nevoie de luat în considerare
şi relaţia lichiditate – profitabilitate. Astfel, o bancă poate minimiza lichiditatea prin vânzarea
activelor lichide şi investirea fondurilor astfel obţinute pe termen lung în scopul maximizării
profitului (banca se bazează pe faptul că va obţine din împrumuturi lichiditatea necesară
acoperirii nevoilor apărute în mod neaşteptat). Acest fapt atrage însă un risc crescut, pe de o
parte, cel de lipsă de lichiditate într-un moment crucial pentru bancă şi, pe de altă parte, riscul
ratei dobânzii asociat investiţiilor pe termen lung.
În situaţia inversă, banca poate maximiza gradul de lichiditate prin deţinerea unei părţi
importante a activelor în active lichide, dar profitabilitatea va fi substanţial afectată. Astfel, luând
în considerare aceste aspecte, un management bun al lichidităţii trebuie să ţină cont de toţi
factorii care influenţează atât riscul de lichiditate, cât şi profitabilitatea băncii.
În tabelul care urmează votr fi prezentați indiatorii activității economice a băncii pentru
analiza ulterioară a lichidității și diagnosticarea situației acesteia.
Tabelul 2.1. ” Indicatori ai actvității economice a B.C. Mobiasbanc S.A. ”
15
U.de
măsură
2014
2013
Abaterea absolută
2014 – 2013
+,-
Rentabilitatea activelor
%
2,18
1,86
+0,32
Rentabilitatea capitalului
%
11,31
8,13
+3,18
Venitul net aferente dobânzilor / Total venit
%
49,57
49,31
+0,26
Chelt. Neaferente dobânzilor / total venit
%
61,20
66,27
-5,04
Marja netă a dobânzii
%
6,35
7,13
-0,79
Indicele eficienței
%
Indicatori
VENITURI ȘI PROFOTABILITATE
132,80 123,61
+9,19
LICHIDITATEA
Principiul I . Lichiditatea pe termen lung ≤ 1
0,58
0,53
+0,05
Principiul II . Lichiditatea curentă ≥ 20%
%
33,46
36,33
-2,87
Soldul activelor lichide / soldul depozitelor p.f.
%
90,98
100,44
-9,49
Soldul depozitelor p.f./soldul depozitelor
%
52,96
54,61
-1,65
Soldul depozitelor p.j./ soldul depozitelor
%
46,94
45,30
+1,64
Soldul depozitelor în valută străină
%
54,05
42,56
+11,49
460,21 489,56
-29,35
Mijl.bănești datorate băncilor cu excepția BNM
Mil.lei
Mijl,bănești datorate băncilor străine
0,57
0,64
-0,07
Sursa : elaborat de autor în baza datelor prezentate de BNM
Analiza lichidităţii Bilanţului contabil ocupă un loc central în aprecierea situaţiei
financiare a entității bancare . Calcularea şi interpretarea coeficienţilor lichidităţii în mod
obligatoriu sunt incluse practic în orice materiale analitice.Respectarea de către bancă a
indicatorilor lichidităţii relevă existenţa surselor adecvate de finanţare pentru acoperirea
necesităţilor potenţiale atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung şi determină un nivel redus de
vulnerabilitate al băncilor la riscul de lichiditate.
Referitor la banca analizată observăm că normele indicatorilor lichidității sunt respectate,
coeficientul lichidităţii pe termen lung din calculele prezentate în tabelul de mai sus este de
0,58 în anul de gestiune și respectiv de 0,53 în anul precedent,acești indicatorii fiind mai mici
decît 1,ceea ce semnifică faptul că se include în norma prestabilită și că banca dispune de un
grad de lichiditate satisfăcătoare pe termen lung.Referitor la coeficintul lichidității pe termen
lung pe parcursul acestor doi ani s-a evidențiat o tendință de creștere a indicatorilor de la 0,53 la
16
0,58. Corespunderea coeficienţilor de lichiditate pe termen lung a parametrilor recomandaţi
semnifică faptul că poziţia lichidităţii băncii este favorabilă și respectiv banca ar putea plasa
excesul de lichiditate existent.
Semnificaţia (sensul economic) coeficientului lichidităţii curente poate fi formulată în
felul următor:acest indice arată dacă banca dispune de active curente suficiente pentru
achitareadatoriilor pe termen scurt în suma deplină.
Ceea ce ține de lichiditatea curentă ,observăm că coeficientul acesteia corespunde cu
parametrii recomandați,respectiv în anul de gestiune aceste este de 33,46% iar în anul precedent
de 36,33% .Totodată observăm o diminuare a lichidității în anul de gestiune cu 2,87 p.p. față de
anul precedent ceea ce se apreciază ca fiind o situație negativă de influențare.
Totuți din calculele prezentate mai sus și din analiza și interpetarea lor ,putem deduce că
B.C.Mobiasbanca S.A. are o poziţie a lichidităţii favorabilă, dar care totuși este nevoie de o
urmărire contiună a ponderei acestui indicator ,în cauzul în care este destul de mare și în creștere
deaorece poate determină o poziţie de lichiditate puternică a băncii însă cu efecte de diminuare
a profitabilității ei.
CONCLUZIE
Referitor la situația lichidității B.C. Mobiasbanca S.A.
Una dintre cele mai importante sarcini ale conducerii unei banci este de a estima și de a
acoperi în mod corect nevoile de lichiditate bancară. O bancă se consideră lichidă atunci cînd
poate să-şi onoreze obligaţiunile sale la un moment oportun. În realitate atingerea şi menţinerea
coeficiențilot de lichiditate la nivelul optim este o adevărată artă a managementului bancar, a
cărui valoare este confirmată numai de practică, avându-se în vedere nenumăratele implicaţii
generate de o fluctuaţie a riscului de lichiditate, atât asupra profitabilităţii instituţiei, cât şi asupra
celorlalte riscuri conexe activităţii financiar-bancare.
Apreciem că sarcina principală a managementului bancar este de a estima şi acoperi
deplin nevoile de lichiditate bancară.
17
Referitor la banca analizată în lucrare am constata faptul că nivelul indicatorilor
lichidității corespunde nivelului optim ,ceea ce semnficiă că managementul entității bancare este
eficient cu privire la asigurarea și menținere lichidității.
Menținerea unei poziții a lichidității favorabile a B.C.Mobiasbanca S.A. are următoarele
efecte rezultative asupra întreaga activitatea bancară :
este asigurată desfăşurarea
în condiţii normale a activităţii bancare prin fluidizarea
procesului de intermediere bancară, în condiţiile asigurării încrederii şi atractivităţii
pentru depunători şi plasarea resurselor în condiţii de siguranţă;
sunt protejate intereselor clienţilor pe de o parte şi a acţionarilor pe de altă parte;
este asigurată independenţa băncii faţă de resursele de împrumut marginale de pe piaţă
care au costuri deosebit de ridicate;
se evită pe cât posibil chiar şi a împrumuturilor de la Banca Centrală, care ca
împrumutătoare de ultimă instanţă, propune costuri.
Oricum în cazul în care nivelul lichidității bancare va avea tendințe de creștere sau de
scădere semnificative atunci managementul bancare va trebui să întreprindă careva acțiuni
privitor la soluționarea acestor circumstanțe ,deoarece aceste situații vor conduce fie la costuri
superioare şi înregistrarea unei profitabilităţi reduse, fie poate determina întreruperea bruscă a
activităţii instituţiei.
BIBLIOGRAFIE
I.
Surse literare
1. Burciu P., Sandu P., Activitatea bancară internaţională, Editura Economică, Bucureşti,
1999;
2. Dănilă N., Berea A., Management bancar, Editura Economică, București, 2000
3. Dedu V., Gestiune şi audit bancar, Editura Economică, București,2003;
4. Greuning H., Brajovic B., Analiza şi managementul riscului bancar, Editura Irecson,
București, 2003;
5. Trenca I., Metode și tehnici bancare, Editura Casa Cărții de știință, Cluj-Napoca, 2004;
18
II.
Acte normative
6. Regulamentul Nr. 28 din 08.08.1997cu privire la lichiditatea băncii;
III.
Surse electronice
7. http://www.bnm.md/md/bank_system_capital ;
19
Universitatea de Stat din Moldova
Facultatea Ştiinţe Economice
LUCRU INDIVIDUAL
Analiza lichidității ”B.C. Mobiasbanca S.A.”
A efectuat: Caraman Mariana
M-AB.141
A verificat: Gîrlea Mihai
Conf.univ.,dr.
Chişinău, 2014
1
CUPRINS
Introducere
Capitolul I .Caracteristicile generale ale lichidității bancare ...........................3
1.1.Conceptul de lichiditate și trăsăturile acestia......................................................3
1.2.Strategiile și gestiunea lichidității bancare ........................................................7
1.3.Managementul riscului de lichiditate și indicatorii acesteia ...............................9
Capitolul II . Analiza lichidității ”B.C.MOBIASBANC S.A. ” ........................14
2.1.Prezentarea entității bancare ” B.C. Mobiasbanc S.A.” ...................................14
2.2 Analiza lichidității B.C. Mobiasbanc S.A. .......................................................15
Concluzie
Bibliografie
2
INTRODUCERE
Băncile reprezintă un sector important ți influent al afacerilor internaționale. Ele mențin
încrederea în sistemul monetar datorită relațieie strînse cu autoritățile legislative și executive.
Există, deci, un interes major cu privire la bunăstarea baăcilor, țn special asupra solvabilității și
lichidității lor, cît și asupra gradului de risc asociat diferitelor operațiuni.
Lichiditatea este o proprietate generală a acivelor care exprimă capacitatea acestora de a
fi transformat rapid o cheltuială minimă în moneda lichidă (numerar sau disponibil țn contul
curent). Specialiștii consideră că lichiditatea bancară este mai degraba o problema de gestiune a
pasivelor si activelor bancare care au scadente diferite. Lichiditatea bancară exprimă capacitatea
unei banci de a-și finanța operațiile curente. Riscul de lichiditatea, pentru o banca, este expresia
însăși a probabilității pierderii acestei capacitati de finanțare.
Una dintre cele mai importante sarcini ale conducerii unei banci este de a estima și de a
acoperi în mod corect nevoile de lichiditate bancară. Pe temen lung rentabilitatea unei banci
poate fi afectat negativ dacă banca deține portofolii prea multe active financiare lichide față de
nevoile sale. Pe de altă parte, prea puține lichidități pot crea probleme financiare severe, mai ales
pentru băncile mici și pot genera chiar falimentul instituției de credit.
În lucrarea dată vom analiza lichiditatea unei bănci pentru a diagnostica care este situația
acesteia.Vom analiza situația lichidității B.C. Mobiasbanc S.A. ,acesta fiind și scopul lucrării
respective.
Lucrarea este structurată din 2 capitole și dintr-o concluzie.
1. Capitolul I Caracteristicile generale ale lichidității bancare – poartă un
caracter
teoretic
și
aici
sunt
prezentate
conceptele
de
lichiditatea,trăsăturile ,principiile și idicatorii acesteia.
2. Capitolul II Analiza lichidității ”B.C.Mobiasbanc S.A.” – în capitolul dat este
efectuată însăși analiza lichidității cu ajutorul unor indicatori.La fel este și
prezentată o scurtă caracterizare a instituției bancare analizate
3. Concluzie sunt indicate ideiile generale formate pe baza aspectelor teoretice și
indicatorilor calculați referitor la lichiditatea instituției bancare analizate
3
CAPITOLUL I . CARACTERISTICILE GENERALE ALE
LICHIDITĂȚII BANCARE
1.1.
Conceptul de lichiditate și trăsăturile acestia
În economie, lichiditatea reprezintă calitatea activelor care urmează să fie convertite în
numerar imediat, fără pierderi semnificative în valoare. Așa cu cît mai ușor este de a converti un
activ în numerar cu atît lichiditatea e mai înaltă.
Conform Regulamentul
Nr. 28
din
08.08.1997cu privire la lichiditatea băncii
,lichiditatea este capacitatea băncii de a plasa în active şi de a asigura în orice moment
onorarea la scadenţă a obligaţiunilor sale de plată.
Lichiditatea bancară este o problemă de gestiune a pasivelor şi activelor bancare care au
grade diferite de lichiditate. Ea reprezintă abilitatea băncilor de a-şi onora obligaţiile financiare
asumate şi exprimă capacitatea activelor de a fi transformate rapid şi cu cheltuieli minime în
monedă lichidă (numerar sau disponibil în contul curent).Lichiditatea este cantitatea de active
lichide aflate în posesia unei bănci la un moment dat de timp.
Pentru o bancă lichiditatea presupune accesul la mijloace lichide atît aflate la momentul
dat în posesia ei cît şi procurarea de resurse. O bancă se consideră lichidă atunci cînd poate să-şi
onoreze obligaţiunile sale la un moment oportun. Cea mai importantă sarcină a gestiunii
lichidităţii este evaluarea în mod corect a nevoilor de lichiditate pentru fiecare moment de timp şi
acoperirea acestor nevoi cu costuri mici.
Surse de lichiditate sunt următoarele:
1.
active cu lichiditate ridicată – acestea sunt plasamente bancare cu scadenţe mici,
pe care banca le poate lichida la nevoie. De asemenea, pot fi active cu scadenţe corelate cu
perioadele în care se cere o lichiditate suplimentară. Sunt constituite din rezerve primare, rezerve
secundare şi credite scadente.
2.
împrumuturi - în această categorie intră împrumuturile contractate de bancă pe
piaţa interbancară, împrumuturile de refinanţare, dar şi depozitele atrase de bancă de la clienţi
sau certificatele de depozit emise de bancă.
3.
surse neconvenţionale – în aceasta categorie intră unele tehnici şi instrumente
financiare noi, precum titluri cu opţiune de răscumparare, titluri emise pe piaţa monetară sau
4
procesul de titlurizare. Prin acesta din urmă, banca reuşeşte să transforme unele active cu
lichiditate scăzută, precum creditele, în surse de lichiditate.
Băncile sunt obligate să asigure un echilibru între criteriile legate de profitabilitate,
lichiditate şi risc. Necesitatea de a avea lichiditate, şi de a asigura în acelaşi timp, câştiguri
sigure, obligă băncile să menţină o parte a fondurilor lor sub forma unor plasamente care
îndeplinesc condiţiile referitoare la lichiditate şi securitate, chiar dacă rata dobânzii aferentă
acestora este mai mică.
Problema lichidității unei bănci comerciale constă în armonizarea diferitor grade de
lichiditate a activelor și în aplicabilitatea pasivelor bancare. În lichiditatea bancară are o mare
influență și politica monetară implementată de către Banca Națională a Moldovei.
Conform Regulamentul Nr. 28 din 08.08.1997cu privire la lichiditatea băncii,principiile
lichidității sunt următoarele:
Principiul I (lichiditatea pe termen lung) - indicatorul lichidităţii pe termen lung a unei
bănci care reprezintă raportul dintre: suma activelor băncii în formă de:
(1) credite acordate băncilor cu termenul rămas pînă la rambursare 2 ani şi mai mult;
(2) credite şi plăţi cu avans acordate clienţilor cu termenul rămas pînă la rambursare 2 ani
şi mai mult;
(3) leasing financiar cu termenul rămas pînă la rambursare 2 ani şi mai mult;
(4) cote de participare în capitalul agenţilor economici (inclusiv a băncilor);
(5) valori mobiliare investiţionale cu termenul rămas pînă la scadenţă 2 ani şi mai mult;
(6) mijloace fixe;
minus reducerile pentru pierderi la active; amortizarea mijloacelor fixe şi rezervele pentru
reevaluare a activelor menţionate mai sus,
şi suma următoarelor resurse financiare:
(1) capitalul normativ total, determinat în conformitate cu Regulamentul cu privire la
suficienţa capitalului ponderat la risc;
(2) pasivele obţinute de la bănci şi pasivele obţinute de la clienţi (excluzînd depozitele de
5
economii ale persoanelor fizice) cu termenul rămas pînă la rambursare 2 ani şi mai mult;
(3) 50% ale pasivelor obţinute de la bănci şi ale pasivelor obţinute de la clienţi (excluzînd
depozitele de economii ale persoanelor fizice) cu termenul rămas pînă la rambursare de la
1
pînă la 2 ani;
(4) 10% ale pasivelor la vedere obţinute de la clienţi (excluzînd depozitele de economii ale
persoanelor fizice);
(5) depozitele de economii ale persoanelor fizice cu termenul rămas pînă la rambursare 2
ani şi mai mult;
(6) 60% ale depozitelor de economii ale persoanelor fizice cu termenul rămas pînă la
rambursare de la 1 pînă la 2 ani;
(7) 30% ale depozitelor de economii ale persoanelor fizice la vedere şi cu termenul rămas
pînă la rambursare de pînă la 1 an;
(8) obligaţiuni în circulaţie şi alte valori mobiliare emise de bancă cu termenul rămas pînă
la scadenţă 2 ani şi mai mult;
(9) 50% ale obligaţiunilor în circulaţie şi altor valori mobiliare emise de bancă cu termenul
rămas pînă la scadenţă de pînă la 2 ani;
(10) 60% ale rezervelor pentru pensiile lucrătorilor băncii
K1 = Active / Pasive ≤ 1
Principiul II (lichiditatea curentă) - indicatorul lichidităţii curente a unei bănci care
reprezintă raportul dintre:
1) suma activelor unei bănci, în formă de:
a. numerar şi metale preţioase,
b. depozite la Banca Naţională a Moldovei,
c. valori mobiliare lichide,
d. mijloace interbancare nete curente
2) şi suma activelor totale ale bilanţului (excluzînd reducerile pentru pierderi la active).
6
1.2.Strategiile și gestiunea lichidității bancare
Se cunosc următoarele strategii de gestiune a lichidităţii băncii:
Asigurarea lichidităţii prin influenţa activelor – această metodă este cea mai
recunoscută datorită simplităţii sale. Esenţa ei constă în acumularea activelor lichida sub forma
de mijloace băneşti şi titluri mobiliare lichide. În cazul apariţiei necesităţii, activele acumulate
suni utilizate (vîndute) pînă această necesitate este acoperită. Această strategic mai este numită şi
strategia transformării activelor. Pentru a utiliza această metodă activele lichide ale băncii trebuie
să posede următoarele caracteristici:
-
să aibă piaţa proprie, necesară pentru transformarea lor rapidă în mijloace
băneşti
-
să aibă preţuri destul de stabile, adică piaţa trebuie să asimileze activele
propuse fără a micşora preţul ei
-
trebuie să fie uşor transmisibile, adică banca trebuie să fie sigură ca î-şi va
recupera cel puţin banii investiţi în ele.Cele mai utilizabile active lichide
sunt bonurile de tezaur, împrumuturi de la banca centrală, depozite la alte
bănci, obligaţiunile ale autorităţilor publice locale, etc.
Strategia dată este utilizată în cele mai dese cazuri de băncile mici, care o consideră mai
puţin riscantă, dar şi mai puţin profitabilă Şi totuşi această strategie nu este deloc ieftină.
Vînzaraea activelor presupune pierderea veniturilor viitoare, pe care banca le-ar fi primit, dacă
nu le-ar fi vîndut. Transformarea activelor lichide în mijloace băneşti este costisitoare datorită
comisioanelor pe care le vor plăti banca brokerilor. Totodată vînzarea activelor lichide
înrăutăţeşte situaţia financiară a băncii, deoarece activele lichide vindute suni de obicei cele mai
sigure şi mai puţin riscante. Totodată necesitatea de vinde aceste active poate apărea în acel timp
cînd pe piaţă se înrăutăţeşte situaţia, ceea ce generează riscuri de pierdere a unei părţi din
investiţii în urma vinzării la un preţ mai jos decît au fost cumpărate.
Structurarea resurselor atrase pentru rezolvarea problemelor lichidităţii - presupune
împrumuturi de active lichide în cantităţi necesare pentru acoperirea integrală a cererii de
lichiditate. Această strategie mai este denumită şi strategia lichidităţii procurate. In cazul în care
apare o cerere exagerată de lichiditate, atunci hanra va propune un preţ din ce în ce mai ridicat
pînă nu va procura mijloace lichide necesare. De aceea această strategie este considerată destul
de riscantă, banca nefiind în stare să prognozeze nivelul dobînziloi pe care ea va fi nevoită să le
plătească pentiu procurarea lichidităţilor. De obicei necesităţile stringente de lichidităţi apar la
7
bancă ce are probleme financiare. Clienţii ei aflînd că banca încearcă să procure mijloace, pentru
a se asiguia vor extrage numerarul de pe conturiile sale, ceea ce va duce la sporirea cererii de
lichidităţi Posibilităţi de procurare a lichidităţii sunt:
-
împrumuturi de la banca cenlială
-
vînzarea titlurilor mobiliare lichide cu condiţia răscumpărării loi
(lombardarea, REPO) altor bănci sau la banca centrală
-
emisiunea certificatelor de depozii şi plasarea lor la alte bănci, autorităţi
publice şi marele corporalii - termenul de scadenţă a acestor certificate poate varia de la
cîtcva zile pinâ la cîteva luni la o dobindă convenită între banca emitent şi creditor.
-
atragerea depozitelor, inclusiv pe piaţa eurovalutelor de la marile
corporalii şi bănci străine cu o dobtndă convenită în funcţie de cererea şi oferta pe piaţa
monetară internaţională şi un termen de scadenţă de la cîleva zile la cîteva luni
-
refinanţarea de la banca centrală, care este cea mai rapidă metodă, dar cere
de la bancă respectarea unor condiţii destul de stricte. Majoiitalca acestor împrumuturi se
acordă pe un termen foarte scurl (l-7) zile.
Gestiunea mixtă această strategie este utilizată de băncile mari. In ansamblu ea este mai
puţin costisitoare, dar mult mai riscantă, de aceea la această strategie poate parcurge o bancă cu o
autoritate bună pe piaţă.
Gestiunea lichidității bancare
În realitate atingerea şi menţinerea optimului de lichiditate este o adevărată artă a
managementului bancar, a cărui valoare este confirmată numai de practică, avându-se în vedere
nenumăratele implicaţii generate de o fluctuaţie a riscului de lichiditate, atât asupra
profitabilităţii instituţiei, cât şi asupra celorlalte riscuri conexe activităţii financiar-bancare.
Apreciem că sarcina principală a managementului bancar este de a estima şi acoperi
deplin nevoile de lichiditate bancară.
Un nivel de lichiditate necorespunzător poate duce, în situaţia unei reduceri neaşteptate a
numerarului, la necesitatea atragerii unor resurse suplimentare (depozite) cu costuri mari(rate ale
dobînzii ridicate) care respeciv vor reduce astfel profitabilitatea băncii şi determinând, în ultimă
instanţă, insolvabilitatea. Pe de altă parte, o lichiditate excesivă diminuează rentabilitatea
activelor, conducând la obţinerea unor performanţe financiare slabe. În cazul în care o bancă
8
comercială deține un nivel excesiv de lichiditate ,aceasta nu va avea nevoia de obținerea de noi
resurse financiare și respectiv politica băncii date va stabi o rată a dobînzii mai mică decît
concurenții săi.Astfel datorită acstui fapt indirect va fi influențată negativ nivelul performanțelor
financiare deoarece potențialii clienți nu vor fi interesați în oferetele depozitare prezentate de
către bancă,astfel pierzînd un anumit segment de clienți.Respectiv problema gestiunii lichidităţii
este duală:
1) pe de o parte lipsa de lihiditate generează riscul de lichiditate şi incapacitatea de-aşi
onora obligaţiunile la momentul dat,
2) pe de altă parte excesul de lichiditate condiţionează micşorarea profitabilităţii băncii.
De asemenea, menţinerea unei lichidităţi adecvate depinde şi de modul în care piaţa
percepe situaţia financiară a băncii. De pildă, dacă imaginea băncii se deteriorează, ca urmare a
unei pierderi importante în portofoliul de credite, va apărea o cerere mare de lichiditate. În aceste
condiţii va atrage fonduri de pe piaţă, dar cu costuri mari, înrăutăţindu-şi astfel şi mai mult
situaţia veniturilor.
1.3.Managementul riscului de lichiditate și indicatorii acesteia
Perioada actuală este denumită “era managementului de risc” în domeniul bancar, iar
managementul riscului este o sarcină extrem de complexă şi importantă a managementului
bnacar.
Riscul bancar poate să apară pe parcursul derulării operaţiunilor bancare, fenomen ce
provoacă efecte negative asupra activităţii bancare, ducând la deteriorarea calităţii afacerilor, la
diminuarea profitului şi chiar înregistrarea de pierderi, ceea ce afectează funcţionarea normală a
băncii.
Riscul bancar este provocat de regulă de clienţii băncii care contractează împrumuturi pe
care nu le ramburseaza la termen şi nici nu sunt acoperite de garanţii asiguratorii
corespunzătoare, ceea ce provoacă pierderi băncii.Băncile sunt obligate să asigure un echilibru
între criteriile legate de profitabilitate, lichiditateşi risc. Necesitatea de a avea lichiditate, şi de a
asigura în acelaşi timp, câştiguri sigure, obligă băncile să menţină o parte a fondurilor lor sub
forma unor plasamente care îndeplinesc condiţiile referitoare la lichiditate şi securitate, chiar
dacă rata dobânzii aferentă acestora este mai mică.
9
Literatura de specialitate clasifică riscurile specifice activităţii bancare în următoarele
categorii:
riscuri financiare;
riscuri comerciale;
riscuri de mediu.
Riscul de lichiditate este încadrat de către autori în categoria riscurilor financiare , riscuri
specifice operaţiunilor de creditare, cele mai multe dintre aceste riscui făcând obiectul unor
reglementări bancare. Riscurile financiare sunt strict legate de structura bilanţului contabil al
băncii, sunt foarte sensibile la dezechilibrele care pot sa apară în compoziţia resurselor şi
plasamentelor băncii şi sunt singurele riscuri care pot fi generate, gestionate, amplificate sau
eliminate de către managementul bancar.
Funcţiile lichidităţii bancare:
• asigurarea desfăşurării în condiţii normale a activităţii bancare prin fluidizarea
procesului de intermediere bancară, în condiţiile asigurării încrederii şi atractivităţii
pentru depunători şi plasarea resurselor în condiţii de siguranţă;
• protejarea intereselor clienţilor pe de o parte şi a acţionarilor pe de altă parte;
• asigurarea capacităţii rezonabile de rambursare a depozitelor către clienţi, indiferent de
modul în care sunt returnate băncii plasamentele efectuate în credite şi în alte active;
• asigurarea independenţei băncii faţă de resursele de împrumut marginale de pe piaţă
care au costuri deosebit de ridicate;
• evitarea pe cât posibil chiar şi a împrumuturilor de la Banca Centrală, care ca
împrumutătoare de ultimă instanţă, propune costuri mai mari de cât cele ocazionate de
atragerea de resurse dela clienţii nebancari.
Riscul de lichiditate constă în probabilitatea ca banca să nu-şi poată onora plăţile faţă de clienţi,
ca urmare a devierii proporţiei dintre creditele acordate pe temen lung şi creditele pe termen
scurt şi a necorelării acestor active cu pasivele băncii, adică cu resursele.Printre cauzele care
conduc la apariţia riscului de lichiditate bancară pot fi menţionate următoarele:
10
-
situaţia economiei reale;
-
influenţa mass-media;
-
indisciplina financiară a clienţilor;
-
dependenţa de piaţa financiară;
-
necorelarea între scadenţele depozitelor şi a creditelor.
Principalele surse de lichiditate şi destinaţiile lichidităţii sunt următoarele:
A. principalele surse de lichiditate:
a) numerar;
b) depozite la banca centrală;
c) depozite la bănci corespondente,
d) portofoliul de bonuri de tezaur, certificate de trezorerie şi alte titluri negociabile;
e) împrumuturi de alte bănci,
f) împrumuturi de la banca centrală.
B. Principalele destinaţii ale lichidităţii sunt:
a. rezerva minimă obligatorie la banca centrală (RMO);
b. eventualele cereri de împrumut şi nevoile de bani lichizi ale clienţilor;
c. acoperitrea eventualelor cereri ale clienţilor persoane fizice şi/sau juridice de
retragere
de fonduri.
Managementul riscului de lichiditate este asigurat de către specialişti bancari capabili să
analizeze multiplele interdependenţe între gestiunea lichidităţii, managementul ratelor de
dobândă şi riscul de credit, într-un mediu economic aflat într-o continuă schimbare.
Menţinerea unor niveluri extreme (prea mari sau prea mici) ale lichidităţii vor conduce fie
la costuri superioare şi înregistrarea unei profitabilităţi reduse, fie poate determina întreruperea
bruscă a activităţii instituţiei.
În cadrul managementului riscului de lichiditate este indicat să se acorde o atenţie deosebită
urmăoarelor elemente principale:
11
• cunoaşterea structurii maturităţii fondurilor atrase asigură un nivel superior calităţii
prognozelor privind fluxurile nete de fonduri;
• managementul riscului de lichiditate este un proces complex datorită interconexiunilor
cu alte riscuri aferente activităţii bancare;
• volatilitatea fondurilor atrase este dependentă printre altele, de structura clienţilor
institiţiei, cunoaşterea particularităţilor comportamentale ale acestora;
• diversificarea surselor de fonduri şi a maturităţii acestora poate conduce atât la
evitarea dependenţei de anumiţi clienţi, cât şi la diminuarea riscului de pierderi.
Indicatorii lichidității
Pentru analiza și interpretarea cu scopul cunoașterei situației lichiditîții a unei bănci se calculează
o serie de indicatori. În literatura de specialitate sunt recomandaţi următorii indicatori de
lichiditate de evaluare de sinestătător de către bancă – toţi aceşti indicatori sunt indicatori de
active şi pe pasive.
Indicatorii pe active :
1) Poziţia monetară PM = (Nr + C int + B) / Active , ponderea acestui indicator destul de
mare determină o poziţie de lichiditate puternică a băncii însă diminuiază profitabilitatea
ei.
2) Hîrtii de valoare lichide HV1 = HVS / Active ,ponderea înaltă presupune o lichiditate
înaltă corelată cu profitabilitate.
3) Poziţia fondurilor de rezervă Pfr = (Tfr – Cbc ) / Active ,creşterea indicatorului este
favorabilă pentru bancă.
4) Coeficentul fondurilor imobilizate Kfi = (Cr + Alte imobilizări ) / Active , scăderea
indicatorului va determina creşterea lichidităţii, creşterea indicatorului – creşterea
profitabilităţii în defavoarea lichidităţii.
5) Hîrtiile de valoare gajate HV gajate = Hv gajate / Active , creşterea indicatorului
defavorizează poziţia lichidităţii.
Indicatori pe pasive :
1) Poziţia lichidităţii curente PLC = Active Curente / Pasive Curente
12
Mai mic ca 1 – poziţia lichidităţii este favorabilă. Există exces de lichiditate care trebuie
plasat.
Mai mare ca 1 – banca se confruntă cu problema lichidităţii.
2) Ponderea depozitelor de bază = Depozitele de bază / Active , depozitele de bază – toate
depozitele la termen şi depozitele curente la care soldurile restante se menţin constant în
valori considerabile.
3) Componenţa depozitelor = Depozitele curente / Depozitele la termen , cu cît este mai
mare cu atît mai rău pentru poziţia lichidităţii.
4) Poziţia investiţiilor ( investiţii sensibile la rata dobînzii) GAP = ISRD / PSRD ,
Creşterea indicatorului presupune că banca este acoperită pe lichidităţi inclusiv şi-n cazul
cînd creşte rata dobînzii.
5) Ponderea depozitelor riscante = Depozitele nesigure / Depozitele totale.
CAPITOLUL II . ANALIZA LICHIDITĂȚII ”B.C.MOBIASBANC S.A. ”
2.1.Prezentarea entității bancare ” B.C. Mobiasbanc S.A.”
Mobiasbancă – Groupe Société Générale SA este o bancă moldovenească deținută de
grupul financiar francez Société Générale. Banca Comercială „MOBIASBANCĂ – Groupe
Societe Generale” S.A. a fost creată la 04 iunie 1990 prin decizia Adunării Generale a
Fondatorilor sub denumirea ”МОЛДМЕБЕЛЬБАНК”, reorganizată în societate pe acţiuni de tip
închis sub denumirea “Banca Comercială pe Acţiuni „Mobiasbancă” S.A.”, reorganizată în
bancă cu statut de întreprindere mixtă şi societate pe acţiuni de tip deschis Banca Comercială
“MOBIASBANCĂ” S.A. precum şi redenumită societate pe acţiuni Banca Comercială
„MOBIASBANCA – Groupe Societe Generale” S.A. Adresa juridică a băncii: bd. Ştefan cel
Mare şi Sfînt, 81/A, mun. Chişinău, MD-2012, Republica Moldova.
13
Banca este instituţie financiară care dispune de licenţa Băncii Naţionale a Moldovei
pentru desfăşurarea activităţilor financiare conform art.26 din Legea instituţiilor financiare.
Banca are statut de persoană juridică, funcţionează ca societate pe acţiuni şi se conduce în
activitatea sa conform respectării legislației în vigoare.
Obiectul activităţii băncii îl constituie prestarea serviciilor financiare clienţilor băncii. În
activitatea sa ,banca activează în interesele clienţilor şi acţionarilor săi, se bazează pe principii de
autogestiune, utilizînd astfel mijloacele proprii, atrase şi împrumutate pentru obţinerea unui
profit maxim şi ndeplinirea obligaţiilor faţă de clienţi şi acţionari. Banca poartă răspundere cu
întreg patrimoniul ce îi aparţine pentru obligaţiile sale, inclusiv pentru depozitele la vedere şi la
termen ale clienţilor.
Deţinătoare a licenţei bancare, BC “Mobiasbanca – Groupe Societe Generale” SA. oferă
o gamă completă de servicii şi operaţiuni bancare agenţilor economici şi persoanelor
fizice.Banca exercită următoarele activităţi financiare:
a) acceptarea de depozite (plătibile la vedere sau la termen etc.) cu sau fără dobîndă;
b) acordarea de credite (de consum şi ipotecare, factoring cu sau fără drept de regres,
finanţarea tranzacţiilor comerciale, eliberarea garanţiilor şi cauţiunilor, etc.);
c) împrumutarea de fonduri, cumpărarea ori vînzarea, în cont propriu sau în contul clienţilor
(cu excepţia subscrierii valorilor mobiliare),
d) acordarea de servicii de decontări şi încasări;
e) emiterea şi administrarea instrumentelor de plată (cărţi de credit sau de plată, cecuri de
voiaj, cambii bancare, etc.);
f) cumpărarea şi vînzarea banilor (inclusiv a valutei străine);
g) leasing financiar;
h) acordarea de servicii aferente la credit;
i) acordarea de servicii ca agent sau consultant financiar, cu excepţia celor de la lit. a) şi b);
j) operaţiuni în valută străină, inclusiv contracte futures de vînzare a valutei străine;
k) acordarea de servicii fiduciare (investirea şi gestionarea fondurilor fiduciare), păstrarea şi
administrarea valorilor mobiliare şi a altor valori, etc.;
14
l) acordarea de servicii de gestionare a portofoliului de investiţii şi acordarea de consultaţii
privind investiţiile;
m) subscrierea şi plasarea titlurilor de valoare şi acţiunilor, operaţiunile cu acţiuni;
n) activitatea de agent bancassurance
La 31 Decembrie 2013, reţeaua Băncii cuprinde 56 puncte de vânzări, din care 52
constituie puncte de vânzări universale, 2 agenţii cu activitate limitată, 1 agentie VIP şi 1 punct
de vânzare specializat (2012: 47 puncte de vânzări: 40 puncte de vânzări universale şi 6 puncte
de vânzări specializate cu servicii limitate pentru persoane fizice).
La etapa actuală Mobiasbanc este una dintre băncile cele mai active de pe
piață,poziționîndu-se pe locul 6 în topul băncilor retail din Republica Moldova. Aceste rezultate
sunt datorate în mare măsură de către eficiența managementului implimentat în cadrul
băncii.Analiza lichidităţii constituie una dintre activităţile de bază ale managementului
instituţiilor bancare de aceea vom analiza situația lichidității la B.C.Mobiasbanc S.A.
2.2 Analiza lichidității B.C. Mobiasbanc S.A.
Aceste rezultate sunt datorate în mare măsură de către eficiența managementului
implimentat în Pentru a evidenţia rolul şi importanţa lichidităţii în bănci am prezentat unele
concepte ale acesteia Unul dintre cele mai importante aspecte ale managementului oricărei bănci
constă în asigurarea unei lichidităţi adecvate dar care totodată este nevoie de luat în considerare
şi relaţia lichiditate – profitabilitate. Astfel, o bancă poate minimiza lichiditatea prin vânzarea
activelor lichide şi investirea fondurilor astfel obţinute pe termen lung în scopul maximizării
profitului (banca se bazează pe faptul că va obţine din împrumuturi lichiditatea necesară
acoperirii nevoilor apărute în mod neaşteptat). Acest fapt atrage însă un risc crescut, pe de o
parte, cel de lipsă de lichiditate într-un moment crucial pentru bancă şi, pe de altă parte, riscul
ratei dobânzii asociat investiţiilor pe termen lung.
În situaţia inversă, banca poate maximiza gradul de lichiditate prin deţinerea unei părţi
importante a activelor în active lichide, dar profitabilitatea va fi substanţial afectată. Astfel, luând
în considerare aceste aspecte, un management bun al lichidităţii trebuie să ţină cont de toţi
factorii care influenţează atât riscul de lichiditate, cât şi profitabilitatea băncii.
În tabelul care urmează votr fi prezentați indiatorii activității economice a băncii pentru
analiza ulterioară a lichidității și diagnosticarea situației acesteia.
Tabelul 2.1. ” Indicatori ai actvității economice a B.C. Mobiasbanc S.A. ”
15
U.de
măsură
2014
2013
Abaterea absolută
2014 – 2013
+,-
Rentabilitatea activelor
%
2,18
1,86
+0,32
Rentabilitatea capitalului
%
11,31
8,13
+3,18
Venitul net aferente dobânzilor / Total venit
%
49,57
49,31
+0,26
Chelt. Neaferente dobânzilor / total venit
%
61,20
66,27
-5,04
Marja netă a dobânzii
%
6,35
7,13
-0,79
Indicele eficienței
%
Indicatori
VENITURI ȘI PROFOTABILITATE
132,80 123,61
+9,19
LICHIDITATEA
Principiul I . Lichiditatea pe termen lung ≤ 1
0,58
0,53
+0,05
Principiul II . Lichiditatea curentă ≥ 20%
%
33,46
36,33
-2,87
Soldul activelor lichide / soldul depozitelor p.f.
%
90,98
100,44
-9,49
Soldul depozitelor p.f./soldul depozitelor
%
52,96
54,61
-1,65
Soldul depozitelor p.j./ soldul depozitelor
%
46,94
45,30
+1,64
Soldul depozitelor în valută străină
%
54,05
42,56
+11,49
460,21 489,56
-29,35
Mijl.bănești datorate băncilor cu excepția BNM
Mil.lei
Mijl,bănești datorate băncilor străine
0,57
0,64
-0,07
Sursa : elaborat de autor în baza datelor prezentate de BNM
Analiza lichidităţii Bilanţului contabil ocupă un loc central în aprecierea situaţiei
financiare a entității bancare . Calcularea şi interpretarea coeficienţilor lichidităţii în mod
obligatoriu sunt incluse practic în orice materiale analitice.Respectarea de către bancă a
indicatorilor lichidităţii relevă existenţa surselor adecvate de finanţare pentru acoperirea
necesităţilor potenţiale atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung şi determină un nivel redus de
vulnerabilitate al băncilor la riscul de lichiditate.
Referitor la banca analizată observăm că normele indicatorilor lichidității sunt respectate,
coeficientul lichidităţii pe termen lung din calculele prezentate în tabelul de mai sus este de
0,58 în anul de gestiune și respectiv de 0,53 în anul precedent,acești indicatorii fiind mai mici
decît 1,ceea ce semnifică faptul că se include în norma prestabilită și că banca dispune de un
grad de lichiditate satisfăcătoare pe termen lung.Referitor la coeficintul lichidității pe termen
lung pe parcursul acestor doi ani s-a evidențiat o tendință de creștere a indicatorilor de la 0,53 la
16
0,58. Corespunderea coeficienţilor de lichiditate pe termen lung a parametrilor recomandaţi
semnifică faptul că poziţia lichidităţii băncii este favorabilă și respectiv banca ar putea plasa
excesul de lichiditate existent.
Semnificaţia (sensul economic) coeficientului lichidităţii curente poate fi formulată în
felul următor:acest indice arată dacă banca dispune de active curente suficiente pentru
achitareadatoriilor pe termen scurt în suma deplină.
Ceea ce ține de lichiditatea curentă ,observăm că coeficientul acesteia corespunde cu
parametrii recomandați,respectiv în anul de gestiune aceste este de 33,46% iar în anul precedent
de 36,33% .Totodată observăm o diminuare a lichidității în anul de gestiune cu 2,87 p.p. față de
anul precedent ceea ce se apreciază ca fiind o situație negativă de influențare.
Totuți din calculele prezentate mai sus și din analiza și interpetarea lor ,putem deduce că
B.C.Mobiasbanca S.A. are o poziţie a lichidităţii favorabilă, dar care totuși este nevoie de o
urmărire contiună a ponderei acestui indicator ,în cauzul în care este destul de mare și în creștere
deaorece poate determină o poziţie de lichiditate puternică a băncii însă cu efecte de diminuare
a profitabilității ei.
CONCLUZIE
Referitor la situația lichidității B.C. Mobiasbanca S.A.
Una dintre cele mai importante sarcini ale conducerii unei banci este de a estima și de a
acoperi în mod corect nevoile de lichiditate bancară. O bancă se consideră lichidă atunci cînd
poate să-şi onoreze obligaţiunile sale la un moment oportun. În realitate atingerea şi menţinerea
coeficiențilot de lichiditate la nivelul optim este o adevărată artă a managementului bancar, a
cărui valoare este confirmată numai de practică, avându-se în vedere nenumăratele implicaţii
generate de o fluctuaţie a riscului de lichiditate, atât asupra profitabilităţii instituţiei, cât şi asupra
celorlalte riscuri conexe activităţii financiar-bancare.
Apreciem că sarcina principală a managementului bancar este de a estima şi acoperi
deplin nevoile de lichiditate bancară.
17
Referitor la banca analizată în lucrare am constata faptul că nivelul indicatorilor
lichidității corespunde nivelului optim ,ceea ce semnficiă că managementul entității bancare este
eficient cu privire la asigurarea și menținere lichidității.
Menținerea unei poziții a lichidității favorabile a B.C.Mobiasbanca S.A. are următoarele
efecte rezultative asupra întreaga activitatea bancară :
este asigurată desfăşurarea
în condiţii normale a activităţii bancare prin fluidizarea
procesului de intermediere bancară, în condiţiile asigurării încrederii şi atractivităţii
pentru depunători şi plasarea resurselor în condiţii de siguranţă;
sunt protejate intereselor clienţilor pe de o parte şi a acţionarilor pe de altă parte;
este asigurată independenţa băncii faţă de resursele de împrumut marginale de pe piaţă
care au costuri deosebit de ridicate;
se evită pe cât posibil chiar şi a împrumuturilor de la Banca Centrală, care ca
împrumutătoare de ultimă instanţă, propune costuri.
Oricum în cazul în care nivelul lichidității bancare va avea tendințe de creștere sau de
scădere semnificative atunci managementul bancare va trebui să întreprindă careva acțiuni
privitor la soluționarea acestor circumstanțe ,deoarece aceste situații vor conduce fie la costuri
superioare şi înregistrarea unei profitabilităţi reduse, fie poate determina întreruperea bruscă a
activităţii instituţiei.
BIBLIOGRAFIE
I.
Surse literare
1. Burciu P., Sandu P., Activitatea bancară internaţională, Editura Economică, Bucureşti,
1999;
2. Dănilă N., Berea A., Management bancar, Editura Economică, București, 2000
3. Dedu V., Gestiune şi audit bancar, Editura Economică, București,2003;
4. Greuning H., Brajovic B., Analiza şi managementul riscului bancar, Editura Irecson,
București, 2003;
5. Trenca I., Metode și tehnici bancare, Editura Casa Cărții de știință, Cluj-Napoca, 2004;
18
II.
Acte normative
6. Regulamentul Nr. 28 din 08.08.1997cu privire la lichiditatea băncii;
III.
Surse electronice
7. http://www.bnm.md/md/bank_system_capital ;
19