Metode bmi body mass index (6)

AVANTAJELE METODELOR DE GÂNDIRE CRITICĂ
Dezvoltarea pe termen lung a relaţiilor deschise, de
colaborare
Dezvoltarea capacităţii elevilor de a gândi critic
Stimularea învăţării independente
Asumarea responsabilităţii elevilor faţă de propriul
proces de învăţare
Înţelegerea logicii argumentelor
Sintetizarea unor idei provenite din surse diferite
Formarea unor opinii argumentate

CADRUL DE ÎNVĂŢARE
EVOCARE:
 realizarea unor corelaţii cu lecţia anterioară din
perspectiva noului subiect predat
 captarea interesului pentru noile aspecte care vor f
abordate

REALIZAREA SENSULUI

REFLECŢIE: fxarea, consolidarea cunoştinţelor



1. ÎNTREBĂRILE
Metodele de gândire critică se bazează pe folosirea
unei game largi de întrebări care stimulează participarea
elevilor la discuţie şi să determine soluţiile din
perspective variate.
Nu sunt recomandate:
 întrebările închise ( cu răspuns „da” sau „nu” );
 întrebările care direcţionează răspunsul ( „nu este
aşa că…” );
 întrebările care solicită exclusiv memoria
TIPURI DE ÎNTREBĂRI CARE STIMULEAZĂ GÂNDIREA
CRITICĂ:
 Ce s-a întâmplat? (elevii sunt ajutaţi să-şi clarifce
perspectiva asupra problemei)
 De ce s-a întâmplat?
(elevii sunt ajutaţi să
înţeleagă cauze, efecte)


 De ce au făcut aşa? (permite deplasarea accentului
spre căutarea motivelor, cauzelor interioare)
 Se putea face şi altfel? (se încurajează ideea că
acţiunile sunt de fapt rezultatul unei alegeri sau
sunt influenţate de faptul că nu au ales cea mai
bună alternativă posibilă)
 Poţi să faci şi tu? (este deschisă ideea transpunerii
teoriei în practică)
 Ce ai f făcut tu dacă erai într-o asemenea situaţie?
Ce crezi că a simţit cel în cauză? Ce ai f simţit tu
într-o asemenea situaţie?
(permit observarea
măsurii în care elevii folosesc empatia în anumite
situaţii, în ce măsură pot identifca alternative, dar
şi dezvoltarea inteligenţei emoţionale a elevilor)
 A fost drept/corect/ ? A fost greşit? De ce? (permit
urmărirea stadiilor dezvoltării morale)

2.ŞTIU / VREAU SĂ ŞTIU / AM ÎNVĂŢAT
o Realizaţi pe tablă un tabel cu trei coloane, astfel:

ŞTIU

VREAU SĂ ŞTIU

AM ÎNVAŢAT

o Cereţi elevilor să procedeze la fel, împărţind foaia
caietului în trei coloane
o Anunţaţi subiectul şi cereţi elevilor să spună ce ştiu
despre subiectul respectiv. Aceste idei vor f notate
în prima coloană
o Treceţi în coloana a II-a elementele necunoscute,
ideile despre care au îndoieli sau care ar dori să ştie
în legătură cu tema respectivă
o Discutând
cu
elevii,
folosind
materialele
complementare, dobândind cunoştinţe referitoare la

acel
subiect,
clarifcaţi
necunoscutele
sau
problemele înţelese greşit. Puteţi utiliza lucrul în
echipă pentru obţinerea de noi informaţii.
o După ce elevii au terminat lucrul, discutaţi despre
elementele noi pe care şi le-au dobândit. Treceţi
aceste idei în coloana a III-a.

o Cereţi elevilor să compare:
- ce ştiau iniţial, ce au învăţat
- ce doreau să înveţe, ce au învăţat
o Decideţi apoi împreună cu elevii dacă mai sunt
probleme care ar trebui clarifcate şi dacă sunt,
clarifcaţi-le.

3.TURUL GALERIEI
 Elevii,în grupuri de câte 3 sau 4, lucrează la o


problemă - sarcină de învăţare - care se poate
materializa
într-un produs – schemă, desen,
inventar de idei – realizat pe o foaie de hârtie
 Produsele muncii grupurilor se expun pe pereţii
clasei, transformaţi astfel într-o adevărată galerie
expoziţională
 La semnalul profesorului grupurile trec, pe rând, pe
la fecare produs pentru a examina şi discuta
produsele propuse de colegi. Pot nota observaţii şi
pot face comentarii pe materialele expuse
 După ce se încheie „turul galeriei” , grupurile îşi
reexaminează propriile produse. Citesc comentariile
celorlalte grupuri şi, dacă este cazul, discută
observaţiile şi comentariile colegilor lor pe propriul
lor produs. În fnal se comentează împreună cu
profesorul rezultatul activităţii.
AVANTAJE ALE UTILIZĂRII ACESTEI METODE:
- se realizează interacţiunea directă între elevi ( în

grupul iniţial ) şi indirectă cu ceilalţi colegi (prin
intermediul produselor muncii acestora);
- elevii sunt încurajaţi să îşi exprime propriile idei şi
opinii, să le discute cu ceilalţi şi să găsească
împreună soluţii la problemele analizate, cântărind
alternativele;

- învăţarea prin cooperare dezvoltă capacităţile
intelectuale ale elevilor (de a gândi, a înţelege, a
comunica efcient, a f creativ etc.) pentru a rezolva
problemele cu care se confruntă.
Metoda poate f folosită, de exemplu, în cadrul
temelor:
- „Lucrurile care ne exprimă”, clasa a III-a
- „Grupul din care facem parte”, clasa a III-a
- „Comunitatea locală” , clasa a IV-a

4.LINIA VALORICĂ
- Profesorul pune o întrebare/ridică o problemă care
admite mai multe perspective de abordare

- Elevii se gândesc în mod independent la problema
propusă, conturându-şi o anumită poziţie faţă de
problema în discuţie ( pro, contra, indecişi )
- Profesorul solicită elevii să se dispună pe o
imaginară „linie valorică” : la un capăt al liniei se
situează cei care au opinii favorabile, la celălalt
capăt se situează elevii care au opinii nefavorabile,
elevii indecişi se pot plasa la mijlocul „liniei
valorice”. Ei pot f convinşi de o „tabără” sau alta să
li se alăture.
Dispunerea elevilor mai spre extremităţile „liniei
valorice” exprimă intensitatea atitudinilor lor faţă de
subiectul în discuţie.
Elevii care reuşesc să-i convingă pe cei nehotărâţi
dovedesc capacitatea de susţine cu argumente poziţia
adoptată şi de a-i determina pe aceştia să-şi schimbe
atitudinea.

5.TEHNICA „CIORCHINELUI”
- Profesorul notează un cuvânt sau o propoziţienucleu în mijlocul tablei, iar elevii în caiet

- Elevii vor propune cuvinte care le vin în minte în
legătură cu problema pusă în discuţie – scrisă în
mijloc - Cuvintele sau ideile produse trebuie legate de
cuvântul sau propoziţia – nucleu, stabilită ca punct

de plecare, prin trasarea unor linii care evidenţiază
conexiunile dintre idei.
Această metodă permite:
- fxarea mai bună a ideilor;
- structurarea informaţiilor;
- facilitarea reţinerii şi înţelegerii informaţiilor.
Ciorchinele stimulează:
- evidenţierea conexiunilor dintre idei;
- realizarea unor noi asociaţii de idei;
- relevarea unor noi sensuri ale ideilor.